Robots in Disguise - 13 NOV - Club Fabrica
M-am trezit distrandu-ma la Robots in Disguise. In prealabil imi cumparasem dopurile de urechi (dupa inceputul de lesin memorabil de la Kid Koala) si ma pregatisem sa le si folosesc. Dar a fost mai bine decat anticipasem.
Nu era aer in Fabrica, si sudoarea imbratisa peretii, insa dupa prima piesa, facuta sandvici intre o mare de plozi care imi masau spatele insistent, mi-am scos dopurile din urechi si am stat sa ascult, fredonand.
Avusesem prima ciocnire cu R.I.D. in urma cu vreo doi ani, cand dadusem peste "DJ's got a gun" si "Turn it up". Intalniri pasagere care se soldeaza mai mereu cu o ascultare repetitiva si uitare completa dupa doua saptamani de uzura.
Nu stiam daca muzica are sa mai aiba vreun efect.
Pana la urma, cand eram pustoaica facusem o pasiune monstru pentru "Sing it back" si Roisin Murphy, dar, cu toate ca m-a lasat gura casca, admit, concertul ei n-a avut si declicul pe care il asteptam.
Sau o fi diferenta dintre un show calculat si un altul la care iti sar cantatorii in cap si sunt cat pe ce sa-si sparga propriile capete.
De data asta am simtit ritmul si am ciulit urechile la "The tears", in zecile de strigate care m-au incoltit: Error, eRRor, ErrrrooooooRRRRRRRr!!! Pentru ca e tentant sa nu iti pese si sa afisezi o rebeliune comoda intr-un club incomod, undeva dupa 12 noaptea.
Nu e neaparat ceva profund in muzica robotilor, atunci cand vor sonorul mai tare sau se lauda cat le mai place sa bea si cum au ajuns intr-o balta de voma pe trotuar. E nepasare perfecta sau, sub forma de replica feminina fata in fata cu dragostea, penduleaza intre razvratire si supunere. Women never can make up their minds!
Si totul cade intr-o reinterpretare a feminitatii cu personaje care sunt cand dulci, cand amare, cand acre si date peste cap.
Because they don't make girls like they used to...
Thank God!
Nu era aer in Fabrica, si sudoarea imbratisa peretii, insa dupa prima piesa, facuta sandvici intre o mare de plozi care imi masau spatele insistent, mi-am scos dopurile din urechi si am stat sa ascult, fredonand.
Avusesem prima ciocnire cu R.I.D. in urma cu vreo doi ani, cand dadusem peste "DJ's got a gun" si "Turn it up". Intalniri pasagere care se soldeaza mai mereu cu o ascultare repetitiva si uitare completa dupa doua saptamani de uzura.
Nu stiam daca muzica are sa mai aiba vreun efect.
Pana la urma, cand eram pustoaica facusem o pasiune monstru pentru "Sing it back" si Roisin Murphy, dar, cu toate ca m-a lasat gura casca, admit, concertul ei n-a avut si declicul pe care il asteptam.
Sau o fi diferenta dintre un show calculat si un altul la care iti sar cantatorii in cap si sunt cat pe ce sa-si sparga propriile capete.
De data asta am simtit ritmul si am ciulit urechile la "The tears", in zecile de strigate care m-au incoltit: Error, eRRor, ErrrrooooooRRRRRRRr!!! Pentru ca e tentant sa nu iti pese si sa afisezi o rebeliune comoda intr-un club incomod, undeva dupa 12 noaptea.
Nu e neaparat ceva profund in muzica robotilor, atunci cand vor sonorul mai tare sau se lauda cat le mai place sa bea si cum au ajuns intr-o balta de voma pe trotuar. E nepasare perfecta sau, sub forma de replica feminina fata in fata cu dragostea, penduleaza intre razvratire si supunere. Women never can make up their minds!
Si totul cade intr-o reinterpretare a feminitatii cu personaje care sunt cand dulci, cand amare, cand acre si date peste cap.
Because they don't make girls like they used to...
Thank God!
4 comentarii:
Daca tot esti cu dinastea, joi, pe 27 vin Romantic Jurgen sa concerteze in Bucuresti, tot la Fabrica.
http://no-3-blog.blogspot.com/2008/11/romantic-jurgen-live.html
Iar aici ai un interviu, ca sa fie totul mai convingator
http://oneday.ro/blog/2008/11/23/dupa-invazia-iepurasilor-decedati-robotii-umani-isi-lustruiesc-laserele-2/
Bine ca-ti semnezi pozele, cred ca este bataie pe ele..sa fie copiate,furate etc nu?
eh, hai, ca de-acum devii troll! :)
Trimiteţi un comentariu