Nu cred in ajutorul impartasirii experientei. Sau poate ca adevarul este - nu cred la modul absolut.
Nu cred ca daca eu m-am simtit bine la Ciuca macaii alaturi de un grup de pinguini, cateva zeci sau chiar sute de alte domnite asemanatoare mie se vor distra pe masura distractiei mele. But, hey, that's just me!
Pentru ca parerea generala este ca aveam nevoie sa auzim pareri straine pentru a ni le forma pe ale noastre. De asta s-au nascut comunitatile si forumurile de specialitate unde alergam disperati dupa o opinie inainte de a da banul gros pe "obiectivul ala beton de la Canon" cu focala secsi. De asta ne place sa avem prieteni si cunostinte intr-un domeniu pe care il indragim, pentru ca sa invatam si sa ascultam opinii de la ei si sa ne adaptam pe masura pentru zeci de feluri de experiente.
Nu cred, dar am sa povestesc oricum. Incepand cu un disclaimer: cele de mai jos reprezinta parerile unei domnite singulare. Incercati pe propria raspundere!
Avantaj Consulting
Ceea ce trebuie avut in minte cand incepi un curs de fotografie - daca nu cumva te duci la facultate/master etc si ai de-a face cu cativa ani de zile in domeniu, caz in care e deja alta mancare de peste la mijloc - este ce anume vrei sa obtii de la cursul cu pricina. Recomand statul in fata oglinzii, privitul adanc in ochi si putin soul-searching inainte de a te arunca in neant. Nu doare, nu e grav daca dai banii si iti oferi timpul, dar tot e bine sa iei o decizie cu obiectivele stabilite clar.
Exista extreme. E ca-n viata. De la unii inveti, pe altii ai vrea sa-i inveti... pe unii ai vrea sa-i iei la bataie... dar exagerez, n-am avut de-a face cu traineri care sa ma scoata din sarite. Ei exista in schimb, ca niste frumoase mituri de care am reusit cu gratie sa ma feresc.
La Avantaj consulting iti poti face bazele pentru cunostinte in fotografie. Bazele. Da, cele pe care daca ai sta cateva minute pe internet le-ai gasi dupa un simplu search. Diafragma, puncte de aur, incadrare clasica si ce alte minunatii mai poti invata ca mic si neajutorat fotograf incepator. Nu faci cine stie ce practica - o iesire de paparazzo in aer liber si cam atat. Nu e neaparat rau. Faci rost de-o diploma, mai inveti si cate ceva Photoshop printre picaturi. A fost o curiozitate personala oricum. Probabil devenisem nostalgica dupa invatatul clasic. M-am lecuit, fiti fara grija! Si mai apoi am facut-o pentru ca vroiam bucata aia de hartie - diploma.
As fi putut sa scriu o piesa de teatru pe baza colegilor mei de curs. Au intruchipat perfect cateva personalitati de "oameni interesati de fotografie" si desigur in mare fara nici o legatura cu domeniul. Au fost de straluciti incat, daca ma gandesc bine, chiar incepusem sa iau notite mai degraba legate de ei decat de incadrari corecte, dar cred ca asta chiar nu intereseaza pe nimeni.
Verdict: e OK, daca ai ceva ore libere la dispozitie, vreo 5 milioane si simtul umorului. Si mult timp liber pe langa toate astea pentru ca la curs nu vei avea ocazia sa repeti.
CJI
Am spus-o de la primul curs si o spun si acum pentru ca nu pot trece pentru feelingul de atunci - la CJI m-am simtit umila, in cel mai bun sens al cuvantului. Nu inveti cum sa incadrezi corect... Nu inveti ce e aia diafragma sau obiectiv sau aparat sau puncte si linii de aur sau treimi sau focala sau orice alta bazaconie dupa care se omoara baietii din meserie atunci cand pun mana pentru prima oara pe un aparat mare si tare si incep sa saliveze. Salivatul este admis. In particular, in intimitatea sufrageriei proprii poti bine mersi sa te uzi dupa ce aparat si obiectiv vrei tu. Daca vrei poti sa si iei camera foto de nevasta! N-are a face.
Cursul de la CJI e genul de experienta mult mai valoroasa decat costa si nu are de-a face cu arta in fotografie. E simplu - se numeste curs de fotojurnalism! Daca trainerul te invata ceva atunci te va invata despre cum sa spui o poveste in imagini, cum sa insisti, cum sa te apropii de oameni, cum sa iubesti si sa respecti oamenii, cum sa ii intelegi pentru a-i face pe altii sa inteleaga.
Daca te preocupa mai mult noise-ul imaginii decat povestea pe care o spui atunci poti mai degraba optezi pentru cu totul alt curs. De fapt, inca de la prima intalnire, ti se spune cu ce te vei confrunta.
Am acum dubii ca se va mai tine cursul pentru ca multi dintre cei care s-au luptat sa ajunga sa-l urmeze au renuntat in timp nestiind ce vor. Nici eu nu pot spune ca l-am absolvit. E foarte adevarat ca nu toti trebuie sa devenim fotojurnalisti, chiar daca ne place fotografia.
Dar domeniul e superb, iar cei care chiar sunt pasionati de el iti pot transforma felul de a privi.
Verdict: Recunosc - it was awesome! :) Dar pur si simplu nu cred ca are de-a face cu fotografia asa cum o considera majoritatea. E brutal, e experimental, e genul de experienta de invatare complet neromaneasca si perfecta prin asta.
Photon
Unde nici cu gandul nu gandesti!
Atunci cand chiar ma ardeau degetele sa-mi fac inscrierea la un curs de foto, Photonul era cel mai apropiat si totusi n-aveam banii la indemana. Eh, a venit si situatiunea in care am ajuns sa-l urmez. Ca un fel de cireasa in varful tortului care m-a vindecat de cursuri de tot felul... for a while.
Photon e locul in care merg copiii cul. Cei care sunt artistici, si trazniti si au pasiune si uneori deficit de atentie, nu neaparat talent, dar incapatanare cu siguranta. Cele de mai devreme nu ma caracterizeaza, cat i-au caracterizat pe colegii mei de curs. Are sa vi se para ca masura calitatii unui curs e data de sinteza dupa care se invata. Nu si intr-o vreme in care accesul la informatie e extrem de facil si poti gasi toate cele necesare la indemana tastaturii. In asemenea situatie e simplu - ori trainerii, ori colegii de curs definesc experienta.
La Photon si trainerii sunt cul, nu doar cursantii. Se preda bine si frumos, oamenii sunt la curent cu ultimele stiri din domeniu si se axeaza pe artistic.
Cel mai mare avantaj - ai acces la un mini studio profesionist. In cateva sedinte ti se dau pe mana un D200, ceva lumini si poti sa-ti faci de cap organizat. Daca experienta nu sfarseste neaparat prin a te transforma, macar poti spune ca a fost ca un parc de distractii. CUL.
Verdict: Din nou e recomandat simtul umorului si nu mari aspiratii fotografice. Nu-i vorba - poti sfarsi cu un premiu la final de curs si cu o prezenta in expozitie... dar, ei bine, si in asta consta umorul situatiei! Depinde ce dorinta de marire are fiecare. Dar daca o faci, mai bine fa-o pentru distractie.
Pentru mine a fost o primavara zbuciumata. Pot spune ca am invatat multe. Pentru asta am sa si recunosc ca mi-am cheltuit bine banii.
N-am devenit un fotograf bun datorita cursurilor. Nici nu ma asteptam sa se intample asta. Eventual mi-am mai lasat deoparte anxietatile si m-am deprins sa ma bucur de ceea ce fac. Which, by the way kids, is priceless :)
