Justyourdailylightdose.

Trei dimineţi.

Michele Bressan, 1980 - la Atelier 35.

Michele Bressan rememoreaza anii '80.

E drept ca face asta intr-un mod imprastiat. Pentru el anii '80 sunt si romanesti (ba chiar moldovenesti) si americani. Sunt 35mm, 8mm, Polaroid... sunt fetisuri comuniste pe suport capitalist. Avand in vedere momentul in timp. Atunci cand e atat de globalizata dragostea asta pentru fotografie si e atat de actual sa te indrepti spre suporturi moarte, e.g. mult deplansul Polaroid, intoarcerea si reamintirea nu par complet sincere.

Cu toate astea, ele se prezinta ca o experienta necesara.

Expozitia 1980 de Michele Bressan urmeaza sa fie una in miscare - prima saptamana print-uri foto nostalgice si Polaroide nehotarate; a doua saptamana fotografii gasite (imi aduc aminte ca-mi placuse ideea asta in general) si fotografiate pe Polaroid (we keep getting bak to this!), a treia saptamana filme pe 8mm (american-home-movies-like).
Sau mai exact:

- Saptamana 1 (14 - 21 ianuarie) - Portretele a trei oameni nascuti in anii '80, interioare kitsch, polaroide;

- Saptamana 2 ( 21 - 28 ianuarie) - Fotografii de amator din anii 80 recuperate din arhive de familie, targuri, sau de pe strada. Fotografii de familie gasite transpuse pe polaroid;

- Saptamana 3 (28 ianuarie - 4 februarie) - Trei filme scurte, film super 8 folosit in anii '80 pentru a face home movies in America. Estetica specifica acestui mediu legata de nostalgie si afectivitate este folosita pentru a ilustra cateva scenarii psihotice.

Conteaza mediul. Atat de mult incat imi pare ca mediul sufoca mesajul. Conteaza mai mult jocurile de saltimbanc de pe film foto pe video, e fetisizat procesul in sine, mai mult decat sunt subiectele imaginii.
Sunt puse la un loc blocuri, reproduceri dupa amintiri, maimutoi de plus, mileuri, tapet (fotografia cu un colt de camera tapetat si reflectandu-se intr-o oglinda mi-a placut cel mai mult, cu toate ca tapetul cu pricina mi s-a parut orice altceva numai tipic romanesc nu), televizor alb-negru, imagini ale optzecistilor, peisajele interioare tipice acelor vremuri rapite din locuri ale lui "acum", dar inca imbibate in izul lui "atunci".

Totul se desfasoara in Atelier 35 (Str. Selari, nr. 13, Bucuresti).
Faceti o vizita! ...ca tot a venit mai devreme vorba despre fotografia contemporana de arta.

Ramane de hotarat daca o sa va si placa.

Galeria Karousel

It's spreadin' like wildfire!

Nu stiu de cand a aparut vestea, dar pare-se ca e tare la moda. Galeria Karousel cu website in constructie si ale carei usi nu s-au deschis - urmeaza sa o faca pe 16 ale lunii - e una dintre cele mai fierbinti noutati foto-related.

Sa fie de vina faptul ca se lauda cu nume foarte cunoscute intr-ale fotografiei, de genul: Cosmin Bumbut, Alexandru Paul, Dragos Lumpan, Cristian Crisbasan, Alex Galmeanu, Cornel Lazia? Sau poate pentru ca se anunta variata si deschisa experimentarii, tinerilor, strainilor si nu numai? Sau pentru ca planuieste, mandra, sa vanda fotografie?

Oricum ar fi e o curiozitate, chiar daca nu stiu cat de artistica este fotografia celor mai devreme pomeniti. Pe mine m-a dus mereu cu gandul mai mult la comercial si publicistica portofoliul fiecaruia. Well, perspectives might shift.

Maybe it's art!

Nu mai ramane decat sa fac weekend-ul asta o plimbare pana prin Dorobanti, pe George Calinescu nr. 5A.

La un oras atat de ahtiat dupa fotografie lipsea un asemenea loc. Nu e ermetic cat sa indeparteze comozii si se bazeaza pe nume familiare, cat sa te atraga chiar daca nu esti fotograf profesionist. E ceva in stilul popular al Galeriei 115. Anticipez multiple mentionari in reviste cum e Tabu - fotografia pe gustul tuturor.

No drama!

Lumini.